Destul de lung fu drumul. . și mult m-a obosit. .
Însă, acum, în gară, ajuns-am, în sfârșit!
De-aș fi avut bagaje, mi-ar fi fost mult mai greu
Și-aș fi pierdut plecarea, o știu prea bine eu!
Căci trenul nu-l așteaptă nicicând pe călător
Ci călătorul însuși, tăcut și răbdător,
Dator e să aștepte, sus, pe peronul gării,
Convoiul ce-l va duce departe-n largul zării!
Plec în călătorie dar cu bilet doar dus:
Linia ferată duce prin munți albi tot mai sus!
Mi s-a tot spus și mie cât este de frumos
Să vezi norii sub tine și cerul luminos!
Cum calea urcă, urcă, printre vârfuri de stânci
Și că rămân în urmă prăpăstiile adânci!
Vă spun la revedere, dragi frați și dragi surori,
Curând apare trenul ce urcă printre nori!
De ce în ochii voștri citesc mare tristețe?
De ce văd multe lacrimi curgându-vă pe fețe?
De ce-i motiv de plânset mocnit plecarea mea?
Peste puțină vreme, noi toți ne-om revedea!
Mijește aurora, mijesc ai zilei zori:
Nu auziți convoiul sosind din depărtări?
Eu îl aud prea bine și-l văd: e-un punct în zare
Ce crește și aduce dulci imnuri de fanfare!
O, da! Cât e de bine că nu am luat bagaj!
Și la ce bun? De toate eu am sus, în oraș!
N-am luat nimic cu mine, căci nu mi-a trebuit;
Orice bagaj în gară rămâne negreșit!
C-așa e rânduiala: e tren de călători
Dar nu se-admit bagaje pe drumul către nori!
O, iată-l că se-apropie și maiestuos sosește:
Câtă frățietate la geamuri îmi zâmbește! . .
Acum de tot se-oprește și-o ușă se deschide:
Se-ncheie pribegia-mi prin văile aride!
Ce alb, ce puritate se vede în vagon,
Oh, îmi faceți cu mâna de pe vechiul peron! . .
Vă văd zâmbind, în lacrimi. . ahh, asta-i dureros. .
Dar sunt chemat acasă, eu nu mai pot sta jos!
Îmi e balsam pe rană gândul că în curând
Ne vom vedea cu toții-n Ierusalimul sfânt!
Cu voi rămână Domnul oricărei mângâieri;
Vă spun la revedere, acum eu plec în cer!
Se pune în mișcare convoiul alb pe șine
Curând, sus, voi ajunge în slăvile divine!
Nu plângeți după mine și nu mai suspinați
Căci sus m-așteaptă sfinții de mult în rai plecați!
Vă spun la revedere în cerul luminos:
Văd cum acasă-n glorie, m-așteaptă-n prag Hristos!